Construirea „Cetății București” a fost un proces laborios, la care au contribuit în primul rând generalul belgian Henri Alexis Brialmont, o mare autoritate în domeniu, recunoscut pe plan mondial, și ofițerii din Comisia general Gheorghe Manu. Generalul Brialmont a conceput structura sistemului de apărare și a proiectat forturile și bateriile necesare apărării Capitalei.Lucrările încep în 1884, și în urma unui efort financiar considerabil din partea statului român, sunt finalizate în 1899.
Dupa o documentare amanuntita,impreuna cu tovarasii de "calarit" facem un plan sumar si stabilim sa incepem vizitarea bateriei 11-12 Popesti si a bateriei10-11 Leurdeni....ne inarmam cu aparat foto,lanterne, si un baston telescopic,necesar pt autoaparare impotriva cainilor ,si vagabonzilor pe care era destul de posibil sa-i intalnim in acele locuri...s-a dovedit o alegere buna....asadar la drum....adunarea la statuie la Salajan...coboram in vale pana la cheiul Dambovitei,si o luam pe contrasens,dar pe trotuar,care este destul de larg si pustiu...remarcam gardul de protectie si chiar si stalpii de fonta furati pe alocuri....pe malul apei care miroase destul de urat o multime de insi dau la peste...oare il consuma?.....ajungem la o pasarela care traverseaza Dambovita,pe care o trecem si noi si ajungem in cartierul de blocuri "Domus Still"....vedem blocul unde a avut loc incendiul acela groaznic....
......ocolim prin stanga,si intram pe un drum pe camp, drum care ne scoate pe strada Sabarului,din Popesti leordeni....tinem tot inainte,iar cand ajungem la stadionul inter gaz facem la stanga....oprim la un magazin sa facem ceva provizii de apa....
......pornim din nou,si intram in dreapta pe str.Fortului care ne scoate din nou in camp....drumul folosit de tractoare este destul de bun asa ca ajungem repede la soseau de centura .....facem un scurt popas de orientare pt a vedea locatia exacta a bateriei 11-12 pe care vrem sa o vedem prima....
.....traversam cu grija soseaua de centura,destula de aglomerata,si intram in curtea unei foste statii de betoane....la intrare troneaza mare o pancarta cu "propietate privata"...drumul spre fort trece exact pe aici....doi argati cam bruneti ne intorc din drum,si ne spun ca fortul nu se poate vizita....motivul?...nu vor ei!!!...facem cale intoarsa pana la centura si hotaram sa ocolim paduricea si sa intram din partea opusa...."blonzii" cu ochii pe noi....incepem sa credem ca acolo se pot petrece llucruri ciudate....odata ocolita paduricea,ne croim cu greutate poteca prin ea,mai ales ca avem si bicicletele...ne este frica sa nu facem pana la roti....ajungem in sfarsit deasupra fortului.....jos se vad cateva santuri,materiale de constructie si...o multime de caini....acestia ne simt si dau alarma....
in spatele nostru,iesind dintr-un buncar mascat de vegetatie,apare un nene insotit de doi caini...spre norocul nostru nu prea mari...omul ne explica ca aceea este o propietate privata (?) iar noi nu avem ce cauta acolo...la insistentele noastre omul ne insoteste intr-o vizita scurta prin fort si ne explica ca vrea sa readuca constructiia la o stare mai buna,sa curete imprejurimile si sa faca o zona de interes turistic..
...intr-un final omul se dovedeste de buna credinta,si ne arata cele mai ascunse tuneluri,unele dintre ele astupate pe timpul regimului comunist....de asemenea este destul de bine informat despre istoria locurilor....
...deoarece multe galerii erau impropii de vizitat ii multumim omului pt amabilitate si ne vedem de drum...speram sincer sa poata sa reconditioneze aceste file de istorie....ne recuperam bicicletele din padure,bucurosi ca nu am facut niciunul pana....dupa o orientare scurta pornim pe soseaua de centura spre urmatoarea noastra tinta...bateria 10-11....noroc ca este destul de aproape,~ 1 km,spre Catelu....iesim in dreapta de pe centura,pe langa niste depozite,trecem pe langa un adapost de caini,apoi pe un drum prin spatele acestuia ajungem la primele ruine ale fortului...peste tot in jur cladiri dezafectate,daramate....ne facem tot felul de idei despre ce ar fi putut fi in zona...deasemenea o multime de materiale provenite din dezmembrari auto.....
inaintam cu grija si deodata in fata noastra apare fortul in toata splendoarea lui....constructia este intr-o stare incredibil de buna,judecand dupa vechime....dezamagirea consta insa ca nimeni nu se ocupa de restaurarea acestor edificii istorice...pe ele au pus stapanire aurolacii,drogatii si cainii vagabonti...in unele camere se vad peretii afumati si resturi de cauciucuri arse....deasemenea multe inscrisuri ale diferitilor exploratori de ocazie...chiar si o harta desenata pe un perete cu creta care se dovedeste destul de exacta....strabatem galeriile si incaperile,minunandu-ne ....este foarte racoare si aerul putin umed cu iz de mucegai.....
nu ne incumetam sa intram prin toate galeriile fara un echipament adecvat......dupa ~ 2 ore hotaram ca am vazut destul si iesim din nou la soare....o luam spre casa pe acelasi drum ca la venire....Km parcursi ?....~ 20... o plimbare frumoasa intr-o zi frumoasa de toamna....ne despartim cu promisiunea ca daca vremea si "vremurile" ne permit sa vizitam si celelalte fortificatii...bineinteles cele care se pot vizita...unele fac parte inca din unitati militare sau sunt depozite de vinuri sau fructe.....bine ca macar acelea sunt salvate poate de la degradare si distrugere........
VA URMA..............

super plimbare !as fi vrut...
RăspundețiȘtergere